In general sunt de parere ca e bine in orice relatie (de orice tip – prietenie, familie, dragoste) sa spui pe nume lucrurilor, sa nu minti, sa nu ascuzi, sa nu eviti sa discuti anumite subiecte, sa nu alegi sa nu spui ce te doare, ce te deranjeaza. Dar in ultima vreme imi dau seama din ce in ce mai des ca e tare greu sa impaci si capra si varza.

De cele mai multe ori ceea ce simti tu nu corespunde neaparat cu ce simte cealalta parte. Si asta mai ales daca este vorba despre o frustrare, gen nu iti convine ceva, te deranjeaza cum se poarta, ca nu face nu stiu ce, etc. Oricat de buna ar fi comunicarea, ea doare. Ca tot raul e spre bine se stie, dar pe moment iti lasa un gust amar, asta si pentru ca de obicei vine dupa o cearta in prealabil.

Ce te faci si daca persoana careia vrei tu sa ii spui ce te doare nu prea accepta sa spui dinastea? Ca poate intelege gresit, ca esti dezamagit, poate ajunge sa priceapa ca-i bun de nimic si iese un mare iures din toata dorinta ta de a fi bine?

Personal am ajuns sa cred ca uneori e mai bine sa te pronunti cand e vorba de lucruri cu adevarat importante. Nicidecum pentru chestii de genul “Vai, nu ti-ai strans hainele in dulap”, “N-ai pus papucii la locul lor”, si alte si alte afirmatii de genul “Nu-mi place aia si aia si ailalalta la tine”. Cel putin noi, fetele, si femeile in general, avem tendinta de a face din tantar armasar si ajungem sa ne certam pentru niste porcarii care nu fac decat sa oboseasca o relatie.

Daca asta inseamna sa nu fiu eu, sa mai las de la mine pentru binele unei relatii, daca trebuie sa ma si abtin daca imi pasa sa nu supar omul de langa mine, atunci imi asum riscul. E cu adevarat o chestiune delicata si greu de facut, este o calitate sa stii sa te consumi doar pentru ce conteaza cu adevarat, decat sa deschizi gura si sa isti scandal pentru orice nimic de zi cu zi. Viata e si asa destul de complicata si grea ca sa ne-o facem si mai dificila.

Nu zic ca e mai bine sa taci si sa inghiti, zic ca trebuie sa stii ca o relatie depinde mult de modul in care o tratezi. Daca te preocupi mai mult sa fie bine decat sa gasesti motive ca nu-i buna, daca tii mai mult la maruntisuri decat la lucrurile mari, risti sa o alterezi fara remediu. Eu recunosc ca mai gresesc, recunosc ca ma apuca sa dau importanta unor aspecte de care nu imi pasa foarte tare sau pe care le stiu si nu inteleg de ce continui sa le reprosez. E bine totusi sa iti dai seama, constientizarea e primul pas catre rezolvare.

E cu adevarat o arta, sa stii sa te controlezi, sa fii TU dar totusi nu prea, pentru binele tau si a celor din jur, sa nu dai verde in fata ceva ce il va durea pe celalalt si tu stii ca poti trai cu acel lucru, ca nu-i asa grav. Un fel de altruism, sa zicem. Poate suna ca o limitare a exprimarii libere, dar o sustin, prefer ca uneori (cand ma apuca pandaliile) sa aleg sa nu fiu eu, ca sa existe noi.

- ca daca nu esti dispus sa te schimbi, nu poti incerca sa schimbi pe altul, si chiar daca te schimbi, mai bine nu;

- daca traiesti o gluma, nu vei ajunge niciodata sa razi;

- banii care se cheltuie cel mai greu sunt banii munciti;

- daca simti ca un lucru (rau) dureaza de prea mult timp, chiar dureaza de prea mult timp. Opreste-l.

- cei mai bine cheltuiti bani sunt cei cu care ai cumparat MINTE, oricat te-ar fi costat si orice a insemnat pierderea lor;

- sa uiti ca ai cunoscut vreodata persoanele care se simt bine atunci cand iti este tie rau;

- ca iti amintesti mai mult sau doar lucrurile rele din trecut –  fa in asa fel incat amintirile tale sa fie numai frumoase;

- nu trebuie sa lasi problemele sa te faca sa uiti de tine sau de cel de langa tine, de prieteni sau familie;

- nu ajunge sa iubesti ca sa fii iubit – respecta, iubeste si vei fi iubit;

- ca atunci cand faci pe cineva fericit, esti cel mai fericit;

- e bine sa traiesti si pentru tine, nu doar pentru altii, sa-ti implinesti toate dorintele;

- ca nu trebuie sa treaca nici o zi fara sa oferi iubire, prietenie, o vorba buna;

- daca ai dubii in legatura cu ceva, mai bine nu;

- este incredibil cat de repede se poate duce naibii tot – oricat de banal ar suna, traieste-ti clipele asa cum trebuie.

Lista va continua.

O melodie care marcheaza pentru mine  o schimbare importanta. De multe ori nu ne dam seama ce impact au unele melodii asupra a ceea ce simtim sau ce decidem. Pe mine m-a facut sa realizez ca trebuia neaparat sa schimb ceva, sa-mi dau seama ca eu chiar pot sa schimb ceva.

Ma gandesc ca poate mai sunt printre voi si altii ca mine, care se vor simti inspirati si puternici incat sa actioneze. E o melodie superba, cel mai probabil am mai pus-o pe aici pe blog mai demult.

Enjoy and start feeling the change!

One Republic – Say (All I need)

Ma trezesc zambind, cu ganduri bune si imi spun mereu ca voi avea o dimineata frumoasa. Inca am momente in care ma simt ciudat, dar inainte uram diminetile, le uram pentru ca stiam ca incepe o noua zi in care nu va fi nimic diferit,ca voi avea aceeasi stare de nesiguranta si tristete. Simt ca incet, incet, dimineata devine un moment al zilei chiar placut.

Ma culc deruland in minte imagini de peste zi, imagini frumoase, multumesc in gand ca sunt linistita si nu adorm stresata si nu ma mai macina nimic. Imi simt sufletul plin de bucurie. Adorm cu speranta ca ma voi trezi si voi avea o zi si mai buna decat cea care a trecut.

Cant. In masina, la servici, in casa (atat cat stau :p), in baie. Ma trezesc din senin  facand lucruri care inainte nu imi venea sa le fac. Am realizat ca uitasem sa rad, sa ma bucur, sa ma prostesc, sa fac lucrurile astea marunte, dar care de fapt demonstreaza ca esti fericit.

Dansez, ies, ma distrez. Oricat de ciudat ar suna, dar parca nu mai sunt … eu. In sensul bun . Ma obisnuisem sa stau in casa, sa ma simt obosita mereu, sa nu am chef de nimic. Acum nu mai suport sa stau in casa, dorm 4-5 ore pe noapte si ma simt chiar ok, chiar odihnita de multe ori.

Eu, care spuneam ca n-o sa fac vreodata copii, ca nu ma marit ca sa nu sufar, acum imi doresc tot. Simt cum mi se strange inima cand vad copii mici si ma imaginez pe mine cum as avea grija de unul. Ma gandesc la cum as arata eu insarcinata, la cum i-as aranja camera inainte sa se nasca si cum l-as tine de manutele lui mici cand face primii pasi spre tatal lui, cum l-as alinta, cum l-as educa si cat de fericita as fi sa am o viata implinita…

Nu mi-e frica sa cer, sa-mi fac sperante, sa iubesc. Nu mi-e frica de nimic si am incredere ca va fi bine. Cu cat iti doresti mai tare un lucru, cu atat mai multe sanse ai sa il obtii.  Iubesc toate aceste schimbari. M-au facut sa fiu optimista, sa vreau sa lupt pentru viata mea, am sute de motive pentru care nu vreau sa mai fiu o secunda din viata asta abatuta sau pesimista. Vreau doar fericire, vreau sa o ofer si sa o primesc.

Pentru prima oara in viata mea am plans de fericire. Iti multumesc.

Nu ca as fi eu experta in relatii si nu ca mi-ar placea sa dau sfaturi, dar am dat de un gand destul de tare.

Sunt satula sa aud de relatii esuate pe motiv de plictiseala. Stateam si meditam eu intr-o zi la motive ptr care m-as plictisi eu sau altu de mine. De ce oare sa nu poti ramane la fel de indragostit ca la inceput?

Raspunsul e chiar simplu. Ptr ca te schimbi, ptr ca se schimba, ptr ca la un moment dat parca e alt film, cu alti actori. Si aici e partea proasta, ca nimeni ( si asta e dovedit ) atunci cand se loveste de sentimentul de liniste, obisnuinta si stabilitate emotionala, nu se schimba in bine.

Ai putea sa ramai la fel de aranjata ca in prima zi. Ai putea sa ai mereu grija de tine, sa fii sexy, sa vrei sa fii sexy pt omul de langa tine. Ai putea sa gasesti cai prin care sa tii mereu flacara aprinsa chiar de au trecut multi ani. Ai avea cum sa nu iti pierzi dorinta de a impresiona, de a arata bine si de a radia de frumusete.

Dar nu, decizi ca nu mai are rost, ai cucerit-o sau l-ai “prostit” de mult si acum te poate vedea oricum ca doar stie ca poti arata si bine. Ei zau ca ii inteleg pe cei care in cazul acesta cedeaza si se uita in stanga si in dreapta dupa altceva. Adevarul e ca fizicul conteaza mult, oricat ar pleda unii ca nu conteaza decat sentimentul. Eu cred ca sentimentul asta vine un pic si ptr ca iti place ce vezi si vrei sa ai mereu ce vezi. Daca incepi sa nu mai vezi ce odata iti placea atat de mult … din pacate nu-s ochelarii solutia .

Daca si-ar da mai multa lume seama de acest aspect de bun simt al unei relatii poate ca nu am mai auzi peste tot de relatii terminate ca nu ma mai atragea, ca nu se mai aranja, etc. Si nu-mi spuneti ca nu e timp, ca nu sunt bani ca e greu, sunt fata si chiar nu e scump sa ai grija de tine, stiu prea bine asta, e vorba de dezinteres si lene. Atat.

E o forma de lipsa de respect fata de cel/cea de langa tine sa-ti pierzi interesul, sa nu mai fii deloc ce/cum ai fost candva(atat fizic cat si mental ). Nimeni nu e castigat la loto, nimeni nu e obligat sa suporte orice, iar sa iei o relatie de buna fara sa mai oferi nimic e un drum clar spre un mare esec. E o expresie in engleza care spune tot ce am spus eu mai sus dar in mult mai putine cuvinte. E vorba de “Taking things for granted”. Am incercat sa o traduc dar nu pot atat de bine pe cat as vrea.

Asa ca data viitoare cand ti-e lene sa te aranjezi, cand spui ca nu are rost, ca nu conteaza, sa stii ca se simte. Sa stii ca are efect dar nu efectul pe care il astepti. Gandeste de doua ori inainte. Asta ca sa nu te loveasca din senin si sa spui ca nu te-ai asteptat.

:X :X :X

Nu-mi mai cer scuze ca n-am scris. Am avut grija de mine, deci am scuza. A fost o perioada atat de plina in viata mea incat am si uitat cum a trecut vara, am uitat sa ma mai bucur putin de caldura, am uitat sa mai admir verdele. Ma uitam zilele trecute cum copacii din fata geamului meu sunt deja aramii si afara e plin de frunze… Nici nu stiu cand a trecut timpul dar nu imi pare rau deloc.

E prima toamna in care nu imi simt sufletul intepat de durere, e prima toamna in care nu ma deranjeaza ca e frig seara, nu ma intristeaza lucrul asta si nu ma mai deranjeaza nici mirosul de ardei si vinete coapte. Nu ma deranjeaza nimic, nu  mai asociez nimic cu nefericirea. Nu mai am nici un parfum pe care sa nu-l suport, pentru ca l-am folosit intr-un moment in care sufeream. Parca am sters cu buretele ceea ce candva aveam impresia ca ma omoara. Am realizat cat de subiectiva e durerea. Ceea ce mi se parea a fi ingrozitor si as fi bagat mana in foc ca nu e doar parerea mea mi se pare acum o copilarie. Toata durerea e in functie de cum o privesti. Daca vrei sa-ti fie rau, iti e rau.

Eu am vrut sa-mi fie bine de acum inainte si asa imi e. E nevoie de mult curaj, dar functioneaza. Cei care ma cunosc stiu in ce hal am fost si daca ma vad acum spun ca sunt alt om.

Imi pare bine ca e prima toamna frumoasa din viata mea. Abia astept artificiile de Sf. Parascheva, abia astept sa mai merg la teatru, sa vina Craciunul si Anul Nou, prima ninsoare… Abia astept tot ce va veni pentru ca sunt fericita. Nu am fost niciodata atat de fericita, bucuroasa si recunoscatoare pentru ce am sau ce simt.  Se poate sa fie bine, se poate sa traiesti fericit, se poate sa dai si sa primesti, nu doar sa dai. Se poate sa fie frumos. Incredibil de frumos.

Cei care mă cunosc știu că de ceva timp am făcut o mică obsesie în ceea ce privește unghiile. Poate pentru că domeniul în care lucrez cere ca aspectul fizic să fie perfect, poate pentru că de la o vreme consider că e foarte important să ai grijă în totalitate de tine ca femeie. Nu mai suport să văd unghii nefăcute, păr neîngrijit/nespălat , șamd.

Până nu demult purtam unghiile mereu scurte, maxim date cu un lac incolor. Nu știu exact de ce, că doar prietenele mele mereu îmi spuneau să fac ceva să am și eu unghiile mai frumoase. Ei bine, am inceput cam de 8 luni să le dau formă, să le îngrijesc, curăț și să le las mai lungi. Am avut, spre surprinderea mea, succes, căci aveam impresia că unghiile mele au o formă ciudată și urată și niciodata nu vor arăta bine lungi.

Am început să-mi cumpăr diverse lacuri, minuni de lipit pe unghii, sclipiciuri, etc., și unghiile mele arătau chiar bine. Toată lumea mi le admira și mulți credeau că am chiar unghii cu gel. Am fost destul de mulțumită, cu excepția faptului că niciodată nu ținea manichiura mea mai mult de 4 zile. De la tastatul la calculator, spălat vase, treabă prin casă, mereu trebuia să îmi refac unghiile, lucru care începuse să devină destul de enervant, mai ales când preferam să mă odihnesc când veneam de la servici, nu să stau 2 ore să-mi pictez unghiile. De la atâtea refaceri, șters cu acetonă, sclipiciuri care lăsau unghia foarte fragilă am ajuns să am niște unghii oribile, extrem de firave și care se rupeau mereu.

Ei bine, de o săptămână m-am hotărât să-mi pun și eu unghii cu gel. Inițial am respins această idee, pe motivul că se strică unghia naturală, că doare, etc. Aici conteaza și cine iți pune aceste unghii, că dacă alegi o începătoare, care e mai ieftină, s-ar putea să ai surprize de genul îți pilește prea tare unghia ta naturală, pică unghiile cu gel după 3 zile și te doare sau se sparge gelul.

Îmi place mult mai mult manichiura cu gel pentru că:

• am mereu unghiile perfecte
• pot face treabă, spăla, tasta fără să se deterioreze
• o manichiură cu gel ține până la o lună jumătate dacă le pui la un salon profesional

Întreținerea unei manichiuri cu gel se realizează cam la o lună jumătate, când se scurtează unghiile și se schimbă modelul. Timp de o lună jumătate, ca să nu se observe creșterea unghiei naturale, se pilește baza gelului pentru a se nivela și se dă cu un lac transparent. De asemenea, trebuie curățate la fel pielițele și pilite unghiile pe laterale. Singurul lucru care trebuie avut în vedere la unghiile cu gel este să nu le dați peste cap, pentru că doare. Dar acest lucru e valabil și pentru unghiile naturale.

Mai jos vă arăt câteva poze cu unghiile mele de acum. Iertați calitatea lor, nu prea am avut chef să pierd mult timp cu pozele. Au o saptămână, se poate observa puțin creșterea, căci la momentul respectiv nu le pilisem sau să le dau cu lac. Le-am pus la cel mai bun salon de manichiură din Iași, la Bellesere. Îmi place mult cum pictează fetele de acolo, realizeaza mii de modele absolut superbe. Au costat 120 lei, pentru că sunt extensii, nu aveam unghii aproape deloc, se rupsesera foarte mult. Întreținerea la ei este 100 lei.

Voi reveni cu poze când voi schimba modelul.

“Kissing is like drinking tea through a tea-strainer; you’re always thirsty afterwards.”-Old Chinese saying

Ceai alb cu rodie Lipton

Preţ ceai: între 8,5 și 10 lei, depinde în care supermarket îl găsiți. Cutia conține 20 piramide.

Distribuitor: Kaufland, Real Hypermarket, etc.

Ingrediente: ceai alb 85,3%, aromă 13,2%, coji de rodie 1,5%.

Mod de preparare: o piramidă la 250-300 ml apă. Apa trebuie să nu depășească temperatura de 90^oC, poate să aibă chiar 80^oC pentru ca ceaiul să nu aibă un gust amar. Timpul de infuzie necesar este de 2 minute.

Este un ceai plăcut, cu o aromă blândă, ușoară, gust ușor fructat datorită rodiei. Mai există și în varianta cu zmeură. Îmi place mai mult cel cu rodie, este mai parfumat și mai îmbietor. Mirosul ceaiului este fin, extrem de plăcut, a ceai alb și rodie. Culoarea este un galben pal. Oarecum un ceai simplu, bun pentru dimineață, la servici. Îl recomand tuturor celor care apreciază ceaiurile nu foarte tari, fine, aromate.

Eu am preparat acest ceai într-un ceainic “Tea for one”, de aproximativ 400 ml. Am pus o singură piramidă de ceai și a fost suficient. Ceainicul l-am achiziționat din Selgros, la prețul de 23 lei. Mi s-a părut cea mai ieftină (și totuși de bună calitate) variantă pentru un astfel de set, dar este simplu, nepictat, fără vreun model. M-am gândit să îl pictez eu în viitor, când voi avea ceva timp, cu flori de cireș. Voi reveni atunci cu poze.

Poze cu infuzia:

Da, cam asa ar trebui sa faca si noii mei pesti. Bine, nu foarte corect spus noi, caci ii am de vreo 2 luni dar n-am apucat sa scriu despre ei. Specia se numeste “Helostoma temminckii” sau “Kissing Gurami” (Gurami pupaciosi). Variaza in culori, eu am gasit varianta pe alb  roziu, care oricum imi placea cel mai mult. Mai exista si pe verde si inca o alta culoare pe care nu mi-o amintesc acum. Forma lor este ceva mai frumoasa decat a unui gurami clasic, mie una mi se pare ca nici nu seamana foarte mult, inotatoarele sunt mult mai transparente si ochii mai inchisi la culoare si mai mari. De asemenea, inoata mult mai frumos si au tinuta mai eleganta.

I-am gasit foarte greu. Am cautat disperata la toate petshop-urile din Iasi, unde nici macar nu auzisera de aceasta specie, la cat de mult se pricep astia pe la noi. La Arca Pet (fostul 2×2), de pe Cuza Voda, care acum se afla pe Bld. Stefan cel Mare, am avut sansa sa gasesc pupaciosi dinastia. Nu ii aveau expusi, s-a oferit patronul sa-mi aduca din bazinul personal, la cat de mult l-am rugat . A fost tare de treaba si mi i-a dat si la un pret de mai nimic, 10 lei / bucata. Pe net gasisem o pereche la 50 lei.

Si revenind la pupat, nu prea se pupa ei asa, o singura data i-am surprins in “intimitate” si am tipat atat de tare de bucurie, incat i-am speriat. Cred ca au ramas traumatizati saracii si nici n-au mai incercat de atunci. Glumesc, am inteles ca sunt pui si mai dureaza pana se vor pupa “la ordinea zilei”. Oricum, pupatul asta al lor nu e neaparat un semn de afectiune, ci un fel de bataie, cel putin asa am citit pe net. Le mai trebuie si un mediu destul de familiar ca sa se pupe si cate si mai cate… Ciudat e si faptul ca nu e necesar sa fie un mascul si o femela pentru ca pupatul sa aiba loc, pot fi chiar 2 masculi sau 2 femele. Ajung la dimensiuni mari, dar in acvarii care le permit acest lucru. La mine nu cred ca vor ajunge mai mari de 7cm. Daca sunteti curiosi cum fac cand se pupa, cautati pe Google, sigur va veti amuza!

Un alt lucru interesant la aceasta specie de pesti exotici este faptul ca buzele lor carnoase si foarte vizibile, ascund niste dinti marunti, de care ei se folosesc pentru a se hrani. Asa incat, acesti pesti sunt mereu activi, ii vad curatand decorurile din acvariu de alge, peretii acvariului, frunzele plantelor, etc. (puteti observa acest lucru si in pozele si filmuletul de la finalul articolului). Sunt disperati dupa alge si fac o curatenie in acvariu de nu-mi vine sa cred .

Mai jos va pun cateva poze cu ei si un filmulet cu acvariul si cum se manifesta ei . I love them, sunt cei mai frumosi si interesanti pesti pe care i-am avut vreodata! Ptiu, sa nu fie de ochi!

R.I.P. Amy Winehouse
Nu stiu voua, dar mie chiar mi-a placut de ea. Avea o voce incredibila, in ciuda tuturor lucrurilor ce s-au spus despre ea si ce a facut ea… Mie imi placea mult cantareata Amy Winehouse. Era un adevarat talent. Pacat.

Why does it have to be so damn complicated…

The truth of the matter is that you don’t know anything for sure. The ultimate truth is never in your hand. Whatever bad or good thing happenes to you, you cannot objectively look at it. It will always be different than what you see. Truth is elsewhere to be found, maybe in the middle, maybe on the other side, but never on your side. You can never tell for sure who is to blame or how to be happy because you only know what you feel, not what the people you are involved with feel. And that is often, if not always, not enough. This is why we should listen to the others who tell us when we are wrong. Most of the time we really are, we are just not capable to see or realise it.

… și dă Doamne să nu afle nimeni.

De aia nu merg eu la biserică. De aia nu mă dau eu mare credincioasă și de aia mi-e silă de ăștia care atâta îl mai ridică pe Dumnezeu în slăvi și atâta de credincioși ce vor ei să pară, ca atunci când nu-i vede nimeni sau nu află nimeni, să facă numai pe dos.

Mulți au impresia că sub aparenta credință în Dumnezeu pot face absolut orice. Pot fura, pot jecmăni oameni (aici cred că v-ați prin despre cine e vorba și anume de mai marii bisericii), pot sări la bătaie, pot omorî, pot viola, pot minți, mai pe scurt ei pot face orice, că doar pe ei îi iartă Dumnezeu, că ei merg la biserica, ei cotizează, ei fac mătănii.

Nu, chiar nu. Prefer să merg la biserică de 2 ori pe an, atunci când simt nevoia, să mă rog în gând doar uneori și fără să mă pun în genunchi o juma de oră pe zi, să dau cu mătura, să-mi spăl mașina și să fac treabă chiar și duminica dacă e nevoie (că doar atunci am și eu timp) și să fiu un om normal, care-și vede de treabă, în loc să mă fandosesc și să fiu o fanatică mincinoasă sub protecția divinității. O să mă pedepsească Dumnezeu fix pe mine, că muncesc să fac un ban sau să fiu curată decât pe ăia de se omoară între ei, fură ori pe leneși. Așa să fie…

Eu zic că e o oarecare lipsă de educație fanatismul religios. Cred că adevarata credință e în suflet, nu contest existența unui Dumnezeu, doar nu cred că el se află acolo unde cred majoritatea. Nu mersul la biserică, cotizatul, respectarea tradițiilor religioase și a altor asemenea dume te face un om mai bun. Faptul că te lasi manipulat și influențat de o altă instituție parazitară nu ajută la nimic. Biserica de-a lungul timpului a căutat să manipuleze masele în fel și chip, începând cu marea frică pe care trebuie să o ai de Dumnezeu până la inchipuirea a sute de tradiții costisitoare care trebuie respectate ca să nu te bată Ăl de Sus. Ar mai fi multe exemple, dar nu am chef să intru în detalii.

Orice vindecare, noroc, minune, apărută după zile/luni/ani de rugăciune, etc. , e o pură coincidență. Suntem capabili să ne revenim singuri, vă asigur. Nu-mi dați în cap, asta e părerea mea și așa vreau eu să trăiesc. Mai bine așa decât să merg înainte prin viață făcând tot soiul de răutăți, zicând că eu merg cu Dumnezeu înainte.